Ei i-au răspuns: „Acel om ne-a întrebat în mod detaliat despre noi și despre familia noastră, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. Nu am bănuit că ne va cere să îl aducem (cu noi, acolo) pe fratele nostru!”
Atunci Iuda i-a zis tatălui lui numit Israel: „Trimite băiatul cu mine; și astfel vom pleca imediat, pentru ca atât noi cât și tu împreună cu copiii noștri, să trăim și să nu murim de foame!
Pentru că eu personal (îl cer și) garantez pentru el, îl vei cere din mâna mea. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu mă voi prezenta cu el înaintea ta, voi fi vinovat față de tine toată viața mea!
Atunci, tatăl lor numit Israel, le-a zis: „Dacă așa trebuie, atunci așa să procedați. Luați cu voi câteva dintre produsele speciale care există în această țară și duceți-le ca dar acelui om: puțin balsam, puțină miere, condimente, ulei parfumat, fistic și migdale.
Dumnezeul Omnipotent să facă să fiți acceptați de acel om; și astfel, să îi trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Iar eu, dacă trebuie, voi rămâne fără copii!”
Când a văzut că Beniamin venise împreună cu ei, Iosif i-a dat administratorului casei lui următorul ordin: „Condu-i pe acești oameni înăuntru. Apoi taie un animal și pregătește mâncare (din carnea lui); pentru că acești oameni vor mânca împreună cu mine!”
Dar când au constatat că au fost duși în casa lui Iosif, le-a fost frică și și-au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus inițial în sacii noștri. Vor să ne condamne, să ne aresteze, să ne ia sclavi și să ne confiște măgarii!”
Dar când am ajuns la locul unde am rămas în acea noapte și ne-am deschis sacii, am găsit fiecare deasupra cerealelor tot argintul nostru (pe care-l plătisem). Acum, să știi că l-am adus înapoi.
El le-a răspuns: „Fiți liniștiți; nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Acela care este și Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; în ce mă privește, eu am încasat (atunci) argintul vostru!” Apoi l-a adus la ei și pe Simeon.
El l-a observat pe fratele lui numit Beniamin, fiul mamei lui. Atunci a întrebat: „Acesta este fratele vostru (cel) mai tânăr, despre care mi-ați vorbit?” Apoi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”
Pe el l-au servit separat de frații lui, ca și pe egiptenii care mâncau împreună cu el. Au procedat așa pentru că egiptenii nu puteau mânca împreună cu evreii. Ar fi fost pentru ei ceva urât.
Li s-a oferit câte o porție de la masa lui Iosif. Dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au bucurat împreună cu el.