Abnér s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iș-Bóșet și a răspuns: „Oare sunt cap de câine eu pentru Iúda? Astăzi arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraților săi și prietenilor săi și nu te-am dat în mâna lui Davíd, și totuși azi mă învinuiești de nelegiuire cu femeia [aceasta]?
Abnér a trimis mesageri la Davíd să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Încheie o alianță cu mine și mâna mea va fi cu tine ca să aducă la tine tot Israélul!”.
El a zis: „Bine! Voi face alianță cu tine; însă îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața decât dacă mi-o vei aduce pe Micál, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi fața!”.
Davíd a trimis mesageri la Iș-Bóșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soția mea Micál, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuțuri de la filisténi!”.
Acum faceți-l! Căci Domnul i-a zis lui Davíd: «Prin mâna lui Davíd, slujitorul meu, îl voi elibera pe poporul meu din mâna filisténilor și din mâna tuturor dușmanilor săi»”.
Abnér le-a vorbit și celor din Beniamín și s-a dus să le spună în auzul lui Davíd la Hebrón ceea ce este bun în ochii lui Israél și în ochii întregii case a lui Beniamín.
Abnér i-a zis lui Davíd: „Mă voi scula și voi pleca să adun tot Israélul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianță cu tine și peste tot ceea ce-ți dorește inima”. Davíd i-a dat drumul lui Abnér și [acesta] a plecat în pace.
Ióab și slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete și aduceau cu ei pradă multă. Abnér nu mai era cu Davíd la Hebrón, căci Davíd îi dăduse drumul, iar el a mers în pace.
Abnér s-a întors la Hebrón. Ióab l-a dus în mijlocul porții ca să-i vorbească în liniște. L-a lovit acolo în burtă și l-a omorât pentru sângele lui Asaél, fratele lui.
să cadă asupra capului lui Ióab și asupra întregii case a tatălui său! Să nu lipsească din casa lui Ióab cel care are scurgere, leprosul, cel care se sprijină în băț, cel care cade de sabie și cel care este lipsit de pâine!”.
Davíd i-a zis lui Ióab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați-vă hainele, încingeți-vă cu saci și jeliți înaintea lui Abnér!”. Iar regele Davíd mergea în urma sicriului.
Mâinile tale nu erau legate și picioarele tale nu erau puse în lanțuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor nelegiuiți”. Și tot poporul a continuat să-l plângă.
Apoi tot poporul a venit la Davíd ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă; dar Davíd a jurat, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.
Acum eu sunt încă slab, deși sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Țerúiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!”.