Iată-i acum, pe cei pe care, Urmași, Chehat, în lume-i are. Amram e-ntâiul său născut, Iar Ițehar a apărut La scurtă vreme, după el; Apoi Hebron și Uziel
Amram, pe-Aron, l-a dobândit, Pe Moise-apoi, iar la sfârșit, Maria s-a mai întrupat. Nadab e cel ce l-a urmat Pe-Aron; Abihu este cel Care venit-a după el. Șirul acesta, Eleazar L-a încheiat, și Itamar.
Și Iohanan a zămislit Un fiu, pe care l-a numit – De-asemeni – tot Azaria. Acesta, preot se vădea, În casa din Ierusalim, Ce a zidit-o – precum știm – Chiar Solomon. Azaria
Iată-i acum, pe cei pe care, Drept cântăreți, David îi are. Ei sunt conducătorii lui, Care, în Casa Domnului, Cântările le-au cârmuit, De când chivotul și-a găsit Un loc al lui, pentru odihnă, Unde putea să stea în tihnă.
Aceștia toți își împlineau Slujba pe care o aveau Lângă locașul cel pe care, Al întâlnirii cort îl are, Până când Solomon venise Și la Ierusalim zidise O casă, în cetatea lui, Care să fie-a Domnului. Ei făceau slujba rânduită, Așa cum fost-a poruncită.
Fiii pe cari i-a zămislit Merari, frații lor erau Și-n partea stângă se aflau: Etan este acela care, Pe Chiș, întâi, părinte-l are; Apoi pe Abdi l-a avut Și pe Maluc, la început;
În urmă, frații lor, ieșiți Doar din familii de Leviți, Fuseseră însărcinați – Aleși fiind de ai lor frați – Cu toată slujba cea pe care, Casa lui Dumnezeu o are.
Aron și fiii săi erau Cei care, jertfe, aduceau. Tot ei sunt cei care-au făcut Și slujbele ce s-au cerut În Locul care e prea sfânt. În seama lor, de-asemeni, sânt Și ispășirile cerute În Israel a fi făcute, Precum spusese Dumnezeu, Prim Moise, robul Său, mereu.
Iată dar, unde-au locuit Și satele ce le-au primit În mijlocul hotarelor Ce însemnau pământul lor. Ai lui Aron fii se vădeau Că dintre Chehatiți erau. Astfel, prin sorți, au dobândit
Însă câmpia cea pe care, Cetatea-n jurul ei o are, Cu satele care țineau De ea – căci împrejur erau – Sunt date lui Caleb, cel care, Părinte, pe Iefune-l are.
Ai lui Aron fii au primit Hebronul; au mai dobândit Libna, cu tot pământu-aflat În juru-i, pentru pășunat. Ietirul, ei îl mai primiră; De-asemenea, mai dobândiră Și Eștemoa. Li s-au dat Și locuri pentru pășunat.
Apoi, din Beniamin, primiră Gheba; de-asemeni, dobândiră Și locuri pentru pășunat. Almetu-n urmă li s-a dat Și Anatotul, cu al lor Câmp, drept pășune-a turmelor. Cetățile ce le-au fost date, În număr, treisprezece-s toate.
Ceilalți feciori ai lui Chehat, Prin sorți apoi, au căpătat Zece cetăți. Acestea toate, În Efraim, erau aflate, În Dan și în acele case Ce se pogoară din Manase Și care, după cum se știe, Jumate sunt, din seminție.
Cetățile ce le primiră Ai lui Gherșom fii, se vădiră Că treisprezece sunt, de toate. Din Isahar au fost luate, Așer, Neftali și Manase – Manase, în Basan, se-aflase.
Prin sorți, cetățile numite, Le-au fost Leviților menite. O parte-n Iuda sunt aflate, Iar altele sunt așezate În Simeon. Altele sânt Pe al lui Beniamin pământ.
Spre-a fi cetăți pentru scăpare, Sihemul, cu pământul care E folosit la pășunat – Fiind, în Efraim, aflat – Ghezerul, cu al său ogor – Pentru pășunea turmelor –
Din jumătatea dintre case, A seminției lui Manase, Bileam și-Anerul li s-au dat Familiilor lui Chehat, Cu câmpul dimprejurul lor, Pentru pășunea turmelor.
Iată cetățile pe care, Familia lui Gherșom le are, În jumătatea dintre case Din seminția lui Manase: Întâia s-a numit Golan Și se aflase în Basan; Apoi urmează Așatrot, Cu ale ei pășuni, cu tot.
De la Neftali, după-aceea, Chedeșul cel din Galileea, Hamon și Chiriataim Date au fost – după cum știm – Cu locul care s-a aflat, În jurul lor, de pășunat.
Apoi, ceilalți Leviți pe care Merari, drept feciori, îi are, Din Zabulon au dobândit Cetățile ce s-au numit Rimono și Tabor; la ele, Toate câmpiile acele Care în jur erau aflate, Pentru pășune au fost date.
Peste Iordan, în fața lui, În dreptul Ierihonului, În partea dinspre răsărit, Alte cetăți au mai primit. Din a lui Ruben seminție Sunt ele. Astfel, în pustie, Era Bețerul așezat, Cu locuri pentru pășunat.
Iată dar, cum au fost chemate Cetățile ce au fost date, Din Gad: Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are; Mahanaimul a urmat, Cu locuri pentru pășunat;