|
| 1 |
|
| Iată, pe toate le-a văzut ochiul meu, urechea mea a auzit și le-a înțeles! |
|
| 2 |
|
| Ce știți voi, știu și eu: nu am decăzut mai mult decât voi. |
|
| 3 |
|
| Totuși, vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, doresc să discut cu Dumnezeu. |
|
| 4 |
|
| Voi sunteți niște făuritori de minciună, niște doctori ai deșertăciunii sunteți voi toți. |
|
| 5 |
|
| De-ați fi tăcut! Ar fi pentru voi înțelepciune. |
|
| 6 |
|
| Ascultați reproșul meu și luați aminte la cauza buzelor mele! |
|
| 7 |
|
| Poate vreți să spuneți lui Dumnezeu nelegiuire și să-i vorbiți cu înșelăciune? |
|
| 8 |
|
| Vreți să fiți părtinitori pentru Dumnezeu, ca să-l apărați? |
|
| 9 |
|
| Ar fi bine dacă el v-ar cerceta? Sau vreți să-l înșelați cum se înșală un om? |
|
| 10 |
|
| El v-ar reproșa dacă în ascuns ați fi părtinitori. |
|
| 11 |
|
| Oare măreția lui nu vă înspăimântă și teroarea lui nu cade asupra voastră? |
|
| 12 |
|
| Amintirile voastre sunt proverbe de cenușă și replicile voastre, replici de lut. |
|
| 13 |
|
| Tăceți dinaintea mea! Vreau să vorbesc, orice ar trece peste mine! |
|
| 14 |
|
| Pentru aceasta, îmi voi pune carnea între dinții mei și sufletul meu îl voi pune în palma mea. |
|
| 15 |
|
| Iată, chiar dacă mă va ucide, în el îmi voi pune speranța; dar îmi voi apăra în fața lui căile mele. |
|
| 16 |
|
| Chiar și aceasta poate fi spre mântuirea mea: în fața lui nu vine cel fățarnic. |
|
| 17 |
|
| Ascultați, ascultați cuvintele mele și demonstrația mea să fie în urechile voastre! |
|
| 18 |
|
| Iată-mă, sunt gata de judecată! Știu că am dreptate. |
|
| 19 |
|
| Cine este cel care vrea să se certe cu mine? Acum, dacă aș tăcea, mi-aș da duhul. |
|
| 20 |
|
| Numai două lucruri să nu faci cu mine și atunci nu mă voi ascunde de fața ta! |
|
| 21 |
|
| Îndepărtează-ți mâna de deasupra mea și teroarea ta să nu mă înspăimânte! |
|
| 22 |
|
| Cheamă-mă și eu îți voi răspunde! Sau eu voi vorbi și tu îmi vei replica. |
|
| 23 |
|
| Câte sunt fărădelegile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc răzvrătirea și păcatul meu! |
|
| 24 |
|
| Pentru ce îți ascunzi fața și mă consideri dușman al tău? |
|
| 25 |
|
| De ce înspăimânți o frunză care cade și urmărești un pai uscat? |
|
| 26 |
|
| Căci tu scrii împotriva mea lucruri amare și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele. |
|
| 27 |
|
| Pui în butuci picioarele mele și supraveghezi toate cărările mele și urmărești urmele picioarelor mele. |
|
| 28 |
|
| [Omul] se învechește ca un lucru putred, ca o haină roasă de molie. |
|
|
|
|