|
| 1 |
|
| Cunoști tu timpul când nasc caprele de pe stâncă? Ai urmărit tu durerile nașterii cerboaicelor? |
|
| 2 |
|
| Numeri tu când ele împlinesc lunile și cunoști timpul când ele nasc? |
|
| 3 |
|
| Ele cad în genunchi și dau la lumină puii lor și se eliberează de chinul lor. |
|
| 4 |
|
| Puii lor prind puteri și cresc în câmp deschis, ies și nu se mai întorc la ele. |
|
| 5 |
|
| Cine a lăsat liber măgarul sălbatic și cine a deschis legăturile măgarului nedomesticit |
|
| 6 |
|
| pentru care am pus lăcașul în Arabáh și locuința, în ținutul sărat? |
|
| 7 |
|
| El râde de agitația din cetate, nu aude zgomotul celui care l-ar forța. |
|
| 8 |
|
| Rătăcește prin munți după pășune și merge în căutare după tot ce-i verde. |
|
| 9 |
|
| Ar vrea bivolul să-ți slujească și ar sta peste noapte lângă ieslea ta? |
|
| 10 |
|
| Poți tu lega bivolul cu funia [ca să tragă] la brazdă sau să grăpeze văile după tine? |
|
| 11 |
|
| Te încrezi tu în el, pentru că mare e puterea lui, sau îi lași lui truda ta? |
|
| 12 |
|
| Ești tu sigur de el că-ți va aduce înapoi sămânța și că o va aduna de pe aria ta? |
|
| 13 |
|
| Aripa struțului bate cu veselie, dar ea este cu pene și puf de barză. |
|
| 14 |
|
| [Femela de struț] lasă în pământ ouăle și le încălzește în țărână. |
|
| 15 |
|
| Ea uită că piciorul le poate strivi și animalul de pe câmp le poate călca în picioare. |
|
| 16 |
|
| Este dură cu puii ei, ca și cum nu ar fi ai săi. Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie. |
|
| 17 |
|
| Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciunea și nu i-a făcut parte de pricepere. |
|
| 18 |
|
| Când bate din aripi spre înalt, râde de cal și de călărețul său. |
|
| 19 |
|
| Dai tu putere calului și-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie? |
|
| 20 |
|
| Îl faci tu să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic [induce] spaimă. |
|
| 21 |
|
| Scurmă în vale și se veselește de puterea lui; iese în întâmpinarea armurii. |
|
| 22 |
|
| Râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă înapoi dinaintea sabiei. |
|
| 23 |
|
| Zăngănește pe el tolba, luciul lăncii și al suliței. |
|
| 24 |
|
| Freamătă, se agită și înghite pământul; nu dă crezare decât sunetului de trâmbiță. |
|
| 25 |
|
| La semnalul trâmbiței zice: «Aha!». De departe miroase bătălia, urletele căpeteniilor și strigătul de luptă. |
|
| 26 |
|
| Oare prin priceperea ta faci să zboare șoimul și să-și întindă aripile spre Temán? |
|
| 27 |
|
| Oare de gura ta se înalță vulturul ca să-și pună pe înălțime cuibul? |
|
| 28 |
|
| El locuiește pe stâncă, poposește pe vârf de stâncă și pe întăritură. |
|
| 29 |
|
| De acolo găsește el hrana și ochii lui zăresc până departe. |
|
| 30 |
|
| Puii lui beau sânge și unde sunt cei străpunși,acolo este el”. |
|
|
|
|