|
| 1 |
|
| Iob a luat cuvântul și a zis: |
|
| 2 |
|
| „Într-adevăr, știu că e așa. Cum ar putea să fie drept omul înaintea lui Dumnezeu? |
|
| 3 |
|
| Dacă ar dori să se certe cu el, nu i-ar răspunde la una dintr-o mie [de provocări]. |
|
| 4 |
|
| El este înțelept cu inima și tare în putere. Cine s-a întărit împotriva lui și are pace? |
|
| 5 |
|
| El mută munții fără ca ei să știe că îi răstoarnă în mânia lui. |
|
| 6 |
|
| Cutremură pământul din locul lui și coloanele sale se clatină. |
|
| 7 |
|
| Vorbește soarelui, și nu răsare și sigilează stelele. |
|
| 8 |
|
| Întinde singur cerurile și umblă pe înălțimile mării. |
|
| 9 |
|
| El face Ursa, Oriònul și Pleiàdele și camerele din Temán. |
|
| 10 |
|
| El face lucruri mari, care nu pot fi pătrunse, fapte minunate, care nu pot fi numărate. |
|
| 11 |
|
| Iată, trece pe lângă mine, și eu nu-l văd; se duce, și eu nu-mi dau seama. |
|
| 12 |
|
| Dacă el se ridică, cine-l face să se întoarcă și cine-i poate spune: «Ce faci?»? |
|
| 13 |
|
| Dumnezeu nu-și întoarce mânia; sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului. |
|
| 14 |
|
| Dar eu cum să-i răspund și cum să aleg cuvintele mele împotriva lui? |
|
| 15 |
|
| Chiar dacă aș fi drept, nu i-aș putea răspunde și ar trebui să cer îndurare celui care mă judecă. |
|
| 16 |
|
| Dacă aș striga și mi-ar răspunde, nu aș fi sigur că a ascultat glasul meu. |
|
| 17 |
|
| El mă strivește în furtună și înmulțește ce este zdrobit în mine pe degeaba. |
|
| 18 |
|
| Nu lasă să mi se întoarcă suflarea și mă satură cu amărăciune. |
|
| 19 |
|
| Cât despre forță, el este puternic. Cât despre judecată, cine mă va prezenta? |
|
| 20 |
|
| Dacă aș fi drept, gura mea m-ar învinovăți; de-aș fi integru, el mă va declara vinovat. |
|
| 21 |
|
| Dacă eu sunt integru, nici eu însumi nu știu; îmi resping viața. |
|
| 22 |
|
| Totuna! De aceea am zis: el îi nimicește fie pe cel integru, fie pe cel nelegiuit. |
|
| 23 |
|
| De-ar aduce biciul moartea dintr-odată! El ia în râs disperarea celor nevinovați. |
|
| 24 |
|
| Pământul este dat în mâna celui nelegiuit și acoperă fețele judecătorilor lui. Dacă nu el, atunci cine altul? |
|
| 25 |
|
| Zilele mele trec mai repede decât cel care aleargă, fug fără să vadă binele. |
|
| 26 |
|
| Se duc precum corăbiile de stuf, ca vulturul care se repede asupra prăzii. |
|
| 27 |
|
| Dacă zic: «Voi uita plângerea mea, îmi voi schimba înfățișarea și voi fi vesel», |
|
| 28 |
|
| mă înspăimânt de toate chinurile mele. Știu că nu mă vei considera nevinovat. |
|
| 29 |
|
| Eu sunt nelegiuit: de ce să mă mai obosesc în zadar? |
|
| 30 |
|
| Chiar dacă m-aș spăla în ape din zăpadă și mi-aș curăța cu leșie palmele, |
|
| 31 |
|
| tu tot m-ai cufunda în groapă, că s-ar scârbi de mine și hainele mele. |
|
| 32 |
|
| Căci nu este niciun om ca mine care să-i răspundă și să mergem împreună la judecată. |
|
| 33 |
|
| Nu este între noi un arbitru care să-și pună mâna peste noi amândoi, |
|
| 34 |
|
| să îndepărteze toiagul său de deasupra mea și mânia lui să nu mă înspăimânte. |
|
| 35 |
|
| Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el, dar nu este așa; eu sunt singur cu mine. |
|
|
|
|