’Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.’
Moise a zis poporului: ’Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v'a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîne dospită.
Cînd te va duce Domnul în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi- o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.
Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te- a scos Domnul din Egipt.
Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu- l vei răscumpăra, să- i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
Şi cînd te va întreba fiul tău într'o zi: , Ce înseamnă lucrul acesta?` să- i răspunzi: , Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne- a scos din Egipt, din casa robiei;
şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.
După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l- a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: ’S'ar putea să- i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.’
Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ’Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.’
Domnul mergea înaintea lor, ziua într'un stîlp de nor, ca să- i călăuzească pe drum, iar noaptea într'un stîlp de foc, ca să- i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.