|
| 1 |
|
| Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. – |
|
| 2 |
|
| Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. – |
|
| 3 |
|
| În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. – |
|
| 4 |
|
| Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. – |
|
| 5 |
|
| Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. – |
|
| 6 |
|
| Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. – |
|
| 7 |
|
| Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. – |
|
| 8 |
|
| Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. – |
|
| 9 |
|
| Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. – |
|
| 10 |
|
| Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. – |
|
| 11 |
|
| Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. – |
|
| 12 |
|
| Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. – |
|
| 13 |
|
| De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. – |
|
| 14 |
|
| Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. – |
|
| 15 |
|
| Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. – |
|
| 16 |
|
| Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. – |
|
| 17 |
|
| Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. – |
|
| 18 |
|
| Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. – |
|
| 19 |
|
| Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. – |
|
| 20 |
|
| Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. – |
|
| 21 |
|
| Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. – |
|
| 22 |
|
| În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie. |
|
| 23 |
|
| Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. – |
|
| 24 |
|
| Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. – |
|
| 25 |
|
| Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. – |
|
| 26 |
|
| Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. – |
|
| 27 |
|
| Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. – |
|
| 28 |
|
| Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. – |
|
| 29 |
|
| Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. – |
|
| 30 |
|
| O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. – |
|
| 31 |
|
| Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. – |
|
| 32 |
|
| Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. – |
|
| 33 |
|
| Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. – |
|
| 34 |
|
| Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. – |
|
| 35 |
|
| Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui. |
|
|
|
|