|
| 1 |
|
| Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! – |
|
| 2 |
|
| Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. |
|
| 3 |
|
| Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. – |
|
| 4 |
|
| Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. – |
|
| 5 |
|
| Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. – |
|
| 6 |
|
| Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. – |
|
| 7 |
|
| Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! – |
|
| 8 |
|
| Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. – |
|
| 9 |
|
| Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. – |
|
| 10 |
|
| O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. – |
|
| 11 |
|
| Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. – |
|
| 12 |
|
| Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. – |
|
| 13 |
|
| Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. – |
|
| 14 |
|
| Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. – |
|
| 15 |
|
| Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. – |
|
| 16 |
|
| La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. – |
|
| 17 |
|
| Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. – |
|
| 18 |
|
| Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. – |
|
| 19 |
|
| Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. – |
|
| 20 |
|
| Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. – |
|
| 21 |
|
| Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. – |
|
| 22 |
|
| O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – |
|
| 23 |
|
| Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. – |
|
| 24 |
|
| Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. – |
|
| 25 |
|
| Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. – |
|
| 26 |
|
| Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. – |
|
| 27 |
|
| Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. – |
|
| 28 |
|
| Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. – |
|
|
|
|