|
| 1 |
|
| Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun. |
|
| 2 |
|
| Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. – |
|
| 3 |
|
| Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. |
|
| 4 |
|
| Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. – |
|
| 5 |
|
| Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. – |
|
| 6 |
|
| Cel ce trimite o solie printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea. – |
|
| 7 |
|
| Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. – |
|
| 8 |
|
| Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun. – |
|
| 9 |
|
| Ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. – |
|
| 10 |
|
| Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi. – |
|
| 11 |
|
| Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. – |
|
| 12 |
|
| Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. – |
|
| 13 |
|
| Leneşul zice: "Afară este un leu, pe uliţe este un leu!" |
|
| 14 |
|
| Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. |
|
| 15 |
|
| Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. – |
|
| 16 |
|
| Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată. |
|
| 17 |
|
| Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi. |
|
| 18 |
|
| Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, |
|
| 19 |
|
| aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: "Am vrut doar să glumesc!" – |
|
| 20 |
|
| Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte. |
|
| 21 |
|
| După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta. |
|
| 22 |
|
| Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. – |
|
| 23 |
|
| Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea. |
|
| 24 |
|
| Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea. |
|
| 25 |
|
| Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. |
|
| 26 |
|
| Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare. – |
|
| 27 |
|
| Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte. |
|
| 28 |
|
| Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. – |
|
|
|
|