×

Biblia România în Versuri 2014

Ecleziast 9

1
M-am îndemnat la căutarea Și-apoi, atent, la cercetarea Tuturor câte s-au făcut Pe lume. Astfel, am văzut Că omul cel neprihănit, Cu faptele ce-a săvârșit, Se află-n mâna Domnului; Iar soarta înțeleptului, Cu tot ce face pe pământ, În mâna Lui, de-asemeni, sânt, Precum și dragostea-i aflată Și ura cea înverșunată. Ce-n viitor are să fie, ‘Nainte, bietul om nu știe. Nici înțeleptul, cu-a lui minte, Nu știe ce-i e pus ‘nainte.
2
Deopotrivă-n viața lor, Toate se-ntâmplă, tuturor: Omul care-i neprihănit Aceeași soartă-a-mpărtășit Ca și cel rău; cel bun, și el, Ca păcătosul; tot la fel, Cel ce se jură și cel care, Teamă de jurământ nu are; Omul cu sufletul curat, Asemeni celui necurat; Cel care jertfe pregătește, Ca omul care nu jertfește.
3
Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.
4
Pe cine, moartea îl scutește?! Cel viu, mereu, nădăjduiește. Un câine viu mai prețuit E, decât leul ce-a murit.
5
Cei vii, își știu sfârșitul sorții: Știu că muri-vor, însă morții Nu știu nimic și nu li-e dată Apoi, nimic – nici o răsplată – Căci după ce-au fost îngropați, De toată lumea sunt uitați, Iar viața înainte merge; Chiar pomenirea li se șterge.
6
Iubirea, ura, pizma lor Pierit-au. Ei nicicând nu vor Mai avea parte cu cel care E viu, de ce este sub soare.
7
Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,
8
Hainele albe. Untdelemn, Să ai pe cap – eu te îndemn.
9
Gustă din plin viața aceasta Și-alăturea să-ți ai nevasta. În zilele ei trecătoare, În care te trudești sub soare, I-ați partea care ți s-a dat, Pentru tot ceea ce-ai lucrat.
10
Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.
11
Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.
12
Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.
13
Am mai văzut un lucru mare, Pe care, îndrăznesc a spune, Că l-am numit înțelepciune.
14
Era o cetățuie mică, Ce nu părea de loc voinică. Puțini erau oamenii cei Ce-o locuiau. Asupra ei, Veni un mare împărat, Puternic, care-a-nconjurat Cetatea și a construit
15
Întărituri. Dar s-a găsit Un om sărac, printre acei Care-ntre zidurile ei Au locuit. Săracului, Înțelepciunea minții lui Îi era singura avere. Astfel, doar cu a ei putere, Cetatea a eliberat, Deși nimeni nu l-a luat În seamă, căci sărac a fost. Cine să-l vadă? N-avea rost, Măcar că era înțelept.
16
Atunci mi-am zis: „Să fii deștept, Mai bine-i, căci se dovedește Că-nțelepciunea prețuiește Mai mult decât tăria chiar.” Totuși, văzut-am că ăst dar Disprețuit e de bogat, Dacă săracului i-e dat Și astfel, nimeni nu ascultă Înțelepciunea sa cea multă.
17
Ale-nțeleptului cuvinte Sunt, pentru inimă și minte – În liniște de-s ascultate – Mai mult ca strigătele toate, Ale celui care răcnește Și-ntre nebuni împărățește.
18
Decât o armă de război, Înțelepciunea, să știți voi Că, mult mai mult se prețuiește. Însă mult bine nimicește Un singur păcătos. Deci stați Mereu atenți și privegheați!
Romanian Bible 2014
2014 Ioan Ciorca
:
Salvați note