Să locuiască proscrișii mei cu tine, Moab; fii adăpost pentru ei din fața jefuitorului, căci jecmănitorul a ajuns la capăt, jefuitorul încetează, opresorii sunt mistuiți din țară.
Căci câmpurile Hesbonului și via Sibmei lâncezesc, domnii păgânilor au frânt vițele alese ale acesteia, au ajuns până la Iaezer, au rătăcit prin pustiu; ramurile ei sunt întinse, au trecut peste mare.
De aceea voi plânge cu plângerea Iaezerului, via Sibmei, te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule și Elealeule, căci a căzut strigătul pentru fructele tale de vară și pentru secerișul tău.
Și veselia și bucuria din câmpul roditor este luată; și în vii nu va fi cântare, nici nu va fi strigăt, vierii nu vor mai presa vin în teascurile lor; am făcut să înceteze strigătul recoltei lor.
Dar acum DOMNUL a vorbit, spunând: În trei ani, ca anii unui angajat, gloria Moabului va fi disprețuită, cu toată acea mare mulțime; și rămășița va fi foarte mică și slabă.