Primește-i pe oamenii alungați ai Moabului, ca să locuiască împreună cu tine! Fii un refugiu pentru ei în fața distrugătorului!» Când acțiunile exploatatorului vor înceta, când distrugerea se va sfârși iar prădătorul va lăsa țara să trăiască în liniște,
se va instala un tron al milei de pe care va guverna consecvent cineva din familia (lărgită a) lui David. El va fi un judecător care urmărește să judece corect și care este plin de pasiune pentru dreptate.
Am auzit despre mândria Moabului. Știu cât este el de mândru! Am auzit despre faima lui, despre mândria și despre aroganța lui. Dar laudele lui sunt minciuni.
Câmpiile Heșbonului se usucă la fel ca viile din Sibma. Conducătorii popoarelor au distrus cele mai valoroase vițe care cândva ajungeau până la Iazer – pentru că erau răspândite până spre deșert. Ramurile ei tinere se întindeau și ajungeau până la mare.
Datorită acestui fapt plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. Oh, Heșbon! On, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Strigătul de bucurie pe care l-am auzit între voi la culesul fructelor și la seceriș, a încetat.
Bucuria și veselia au dispărut din livezi. În vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai strivește strugurii pentru a produce vin în teascuri – pentru că am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
Dar acum, Iahve zice: «În trei ani, numărați ca anii unui angajat, în ciuda mulțimii lui, gloria Moabului va fi prăbușită; iar cei care vor supraviețui, vor fi puțini și slabi!»”