Și a trimis pe Eliachim, care era peste casă și pe Șebna, scribul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu pânză de sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoț.
Și ei i-au spus: Astfel spune Ezechia: Această zi este o zi de tulburare și de mustrare și de blasfemie, deoarece copiii au ajuns la naștere și nu este putere pentru a naște.
Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu; și va mustra cuvintele pe care DOMNUL Dumnezeul tău le-a auzit; de aceea înalță rugăciunea ta pentru rămășița care a rămas.
Și Isaia le-a spus: Astfel să spuneți stăpânului vostru: Astfel spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat.
Astfel să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
I-au scăpat dumnezeii națiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinții mei, precum Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului care erau în Telasar?
DOAMNE al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, tu care locuiești între heruvimi, tu, numai tu, ești Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului, tu ai făcut cerul și pământul.
Pleacă-ți urechea, DOAMNE, și ascultă; deschide-ți ochii, DOAMNE, și vezi, și ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Pentru că te-ai rugat către mine împotriva lui Sanherib, împăratul Asiriei,
Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a disprețuit și a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului și-a scuturat capul spre tine.
Prin servitorii tăi ai ocărât pe Domnul și ai spus: Prin mulțimea carelor mele m-am urcat pe înălțimea munților, pe coastele Libanului; și voi reteza cedrii înalți ai acestuia și brazii săi cei aleși; și voi intra în înălțimea graniței lui și în pădurea Carmelului său.
Nu ai auzit tu că de demult am făcut aceasta, și că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum am împlinit-o, ca tu să risipești cetăți apărate în mormane de ruine.
De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajați și încurcați, au fost ca iarba câmpului și ca planta verde, ca iarba de pe acoperișurile caselor și ca grâne prăjite înainte să fi crescut.
Deoarece furia ta împotriva mea și tumultul tău s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune cârligul meu în nasul tău și frâul meu în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit.
Și acesta îți va fi semn: Veți mânca în acest an ceea ce crește de la sine; și în al doilea an ceea ce răsare din acestea, și în al treilea an să semănați și să secerați și să sădiți vii și să mâncați din rodul lor.
De aceea, astfel spune DOMNUL referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scuturi, nici nu va ridica întăritură împotriva ei.
Atunci îngerul DOMNULUI a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; și când s-au ridicat devreme dimineața, iată, toți erau trupuri moarte.
Și s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; și au scăpat în țara Armeniei, și Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul lui.