|
| 1 |
|
| „Doamne, amintește-ți de ce ni s-a întâmplat! Uită-te și remarcă rușinea noastră! |
|
| 2 |
|
| Moștenirea noastră a ajuns în proprietatea unor necunoscuți; iar casele noastre sunt folosite de străini. |
|
| 3 |
|
| Am ajuns orfani de tată. Mamele noastre sunt văduve. |
|
| 4 |
|
| Bem din apele noastre plătind bani; și când avem nevoie de lemnele noastre, trebuie să le cumpărăm. |
|
| 5 |
|
| Persecutorii noștri ne urmăresc. Deși suntem obosiți, nu suntem lăsați să ne odihnim. |
|
| 6 |
|
| Ne-am aliat cu Egiptul și cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine. |
|
| 7 |
|
| Părinții noștri au păcătuit și acum nu mai sunt; iar noi suportăm pedeapsa (pentru păcatul) lor. |
|
| 8 |
|
| Sclavii stăpânesc peste noi și nimeni nu ne eliberează din oprimarea lor împotriva noastră. |
|
| 9 |
|
| Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața din cauza pericolului de a fi omorâți cu sabia în deșert. |
|
| 10 |
|
| Ne arde pielea ca un cuptor de febra cauzată de foame. |
|
| 11 |
|
| Femeile au fost violate în Sion. Același lucru s-a întâmplat cu fecioarele din orașele lui Iuda. |
|
| 12 |
|
| Conducătorii (noștri) au fost spânzurați de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a acordat nicio cinste. |
|
| 13 |
|
| Tinerii muncesc foarte greu la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne. |
|
| 14 |
|
| Bătrânii nu mai vin la poarta orașului, iar tinerii au încetat să mai cânte. |
|
| 15 |
|
| A dispărut bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a transformat în jale. |
|
| 16 |
|
| A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, pentru că am păcătuit! |
|
| 17 |
|
| Acesta este motivul pentru care nu mai avem energie; și ni s-au întunecat ochii: |
|
| 18 |
|
| Muntele Sion a ajuns să fie devastat. Pe el se plimbă șacalii. |
|
| 19 |
|
| «Doamne, Tu guvernezi pentru eternitate. Tronul Tău dăinuie din generație în generație. |
|
| 20 |
|
| De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne abandonezi pentru mult timp? |
|
| 21 |
|
| Întoarce-ne la Tine, Doamne; și ne vom întoarce! Dă-ne din nou zile ca cele din trecut! |
|
| 22 |
|
| Oare să Te fi dezis Tu pentru totdeauna de noi și să Te fi mâniat dincolo de orice limită?!»” |
|
|
|
|