Vaită-te, chiparos; pentru că cedrul tău a căzut; și cei impunători au fost distruși! Stejari din Bașan, lamentați-vă; pentru că pădurea deasă a fost tăiată!
Cei care le cumpără, le taie și nu se simt vinovați; iar cei care le vând, zic: «Să fie binecuvântat Iahve; pentru că ne-am îmbogățit!» Nici chiar păstorii lor nu le salvează de la moarte!
Iahve zice: Nu îi voi mai scăpa nici Eu pe locuitorii țării; ci să știți că voi face ca fiecare om să ajungă la discreția semenului lui și sclavul regelui lui! Ei vor devasta țara; iar Eu nu o voi salva din mâna lor.”
Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere. Da, acelea erau cele mai defavorizate oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunătate”, iar pe celălalt l-am numit „Unire”. Și am păstorit astfel turma.
Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Oaia care este pe moarte, să moară; cea care este pentru tăiere, să fie tăiată. Iar cele care vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!”
Toiagul a fost rupt chiar în acea zi; iar oile defavorizate ale turmei – cele care m-au luat în considerare – au știut că acesta era Cuvântul lui Iahve.
Atunci le-am zis: „Dacă voi considerați că este cazul, dați-mi recompensa; dacă nu, să nu mi-o dați!” Mi-au cântărit ca recompensă treizeci de arginți.
Dar Iahve mi-a zis: „Aruncă olarului acest preț «scump» conform evaluării lor pentru mine!” Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat dându-i olarului, în casa lui Iahve.
Apoi am rupt și al doilea toiag numit „Unire” – ca să desființez astfel frăția dintre oamenii din teritoriul numit Iuda și pe aceea dintre cei din teritoriul numit Israel.
Să știi că voi pune în țară un păstor căruia nu îi va păsa de oile care mor. Nu o va căuta pe cea tânără, nu o va vindeca pe cea rănită și nu o va hrăni pe cea sănătoasă; ci va mânca tot ce va fi de mâncat din carnea celor grase și le va smulge copitele.
Vai de păstorul de nimic, care își părăsește (astfel) turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui drept! Să i se usuce tot brațul și să îi orbească total ochiul drept!”