Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Simon, numit ulterior și Petru, împreună cu fratele lui care se numea Andrei; Iacov și Ioan, doi frați al căror tată se numea Zebedei;
Aceștia sunt cei doisprezece pe care Isus i-a trimis (în misiune), după ce le-a dat următoarele porunci: „Să nu mergeți pe drumul păgânilor și să nu intrați în orașele samaritenilor;
Vindecați pe bolnavi, curățați-i pe leproși și eliberați pe cei posedați de demoni. Pentru că ați primit gratuit autoritatea să faceți aceste lucruri, tot gratuit să le oferiți oamenilor.
Dacă nu vă va primi cineva și nici nu va asculta mesajul vostru, să ieșiți din acea casă sau din acel oraș și să scuturați praful de pe picioarele voastre.
Când veți fi predați acestor autorități, să nu vă neliniștiți din cauza răspunsului pe care va trebui să îl dați; pentru că exact la momentul potrivit vi se vor da cuvintele adecvate.
Omul își va condamna propriul frate la pedeapsa cu moartea, tatăl va face același lucru cu fiul lui; iar copiii se vor revolta împotriva părinților lor și îi vor omorî.
Este suficient discipolului să fie ca învățătorul lui și sclavului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe «Stăpânul casei» l-au numit Beelzebul, se vor considera mult mai justificați acum să denumească așa pe cei care sunt «din casa Lui».
Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este adecvat pentru Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu corespunde exigențelor Mele.