Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.”
„Cum a putut să îi plătească, Stăpânul, pe-acești lucrători, La fel cu noi, care, din zori, Suntem în vie și-am muncit? Ei, doar un ceas, s-au ostenit! Noi am răbdat al zilei greu!”
Deci mulți, din cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi, precum Și cei din urmă au să fie În frunte. Vreau ca să se știe Că mulți sunt cei care-s chemați, Însă, puțini vor fi luați; Căci, să fim bine înțeleși: Mulți sunt chemați, puțini aleși.”
Iisus, cu ucenicii Lui, Spre a Ierusalimului Cetate, se-ndrepta zorit. Pe drum – unde a poposit – Pe ucenici, El i-a luat, Deoparte, și i-a înștiințat:
„Iată că în curând sosim, Cu toții, la Ierusalim. Acolo, Fiul omului, Smuls o să fie, dintre-ai Lui, Și dat în mâini la cărturari Și-apoi la preoții cei mari. La moarte, fi-va condamnat, De-aceștia, și va fi lăsat
În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.”
„Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.”
Atuncea, i-a chemat Iisus, La El să vină, și le-a spus: „Ai Neamurilor domnitori, Mai marii lor stăpânitori, Peste acestea stăpânesc Și cu puterea poruncesc.
Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”
Doi orbi ședeau lângă șosea. Auzind tot ce se vorbea Despre Iisus, s-au pregătit, Iar când Acesta a venit Și când prin fața lor, apoi, Trecut-a, „Ai milă de noi, Fiu al lui David!” – au strigat.