Când, cu mulțimea, a sfârșit, S-a-ntors spre Simon și-a vorbit: „Spre larg, acuma, să pornești, Și mrejele să-ți pregătești. Fii gata dar, de pescuire!”
„Bine, însă, Îți dau de știre, Că toată noaptea, ne-am trudit, Și că nimic n-am pescuit” – I-a zis Simon, Domnului său – „Dar iată, la cuvântul Tău, Vom arunca mrejele, iar.”
Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”
La fel, fiii lui Zebedei – Iacov și cu Ioan – și ei, Foarte înspăimântați, erau. Cu Simon Petru se aflau, Pe-acea corabie. Iisus S-a-ntors spre Petru și i-a spus: „Să nu te temi! De-acum, să știi, Pescar de oameni, ai să fii!”
Iisus, la fel ca-n alte dăți, Era într-una din cetăți. La El, venit-a un lepros, S-a aruncat cu fața-n jos, S-a închinat, pân’ la pământ, Și zise, către Cel Prea Sfânt: „O, Domnul meu, dacă voiești, Tu poți ca să mă curățești!”
Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.”
De-atunci, vestea, despre Iisus, În tot acel ținut, s-a dus, Iar oamenii Îl căutau, Ca să-L asculte, căci voiau, De boli, a fi tămăduiți, De neputințe, lecuiți.
A fost o zi-n care s-a dus Mulțime multă, la Iisus. Erau, atunci, printre acei Ce-L ascultau, și Farisei Și-nvățători ai Legii, care Veniseră din depărtare, Spre-a-L asculta: din Galileea, Ierusalim și din Iudeea. Iisus, de Domnul însoțit, Bolnavii, i-a tămăduit.
Ei, la Iisus, au încercat S-ajungă, dar n-au izbutit. Atunci, pe casă, s-au suit Și o spărtură au făcut, Pe-acoperiș, pân’ au putut, Pe slăbănog, să îl strecoare, Cu pat cu tot, și să-l coboare, Apoi, în fața lui Iisus.
Din rândul cărturarilor, Precum și-al Fariseilor, Erau cei care au cârtit, Când, vorbele, I-au auzit: „Cine-I Acel care vorbește?! Doar hule, Acest om rostește! Noi știm că numai Dumnezeu, Iartă păcatele, mereu!”
Dar pentru că Eu vreau să știți – Și să ajungeți lămuriți – Cum că Îi sunt, Fiului, date Puteri, spre a ierta păcate, Iată ce zic: Ologule! Te scoală, slăbănogule! Ridică-ți al tău pat, de jos Și du-te-acasă, sănătos!”
Ei ziseră, către Iisus: „Încă ceva, avem de spus: Toți ucenicii noști’ postesc Și rugăciuni, mereu, rostesc. Ai lui Ioan fac tot la fel: Se roagă și postesc, cu el; Pe când ai Tăi nici grijă n-au, Ci ei mănâncă doar, și beau.”
O pildă, le-a mai spus, apoi: „Nimeni nu rupe haine noi, Ca haine vechi, să peticească; Altminteri, știți ce-o să pățească: Le prăpădește pe-amândouă – Și haina veche și cea nouă.