Auzind vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El pe niște (bătrâni) reprezentanți ai iudeilor ca să Îl solicite să vină și să îi vindece sclavul.
Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus și I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor).
Datorită acestui fapt, nici nu am venit eu personal la Tine. Consider că este suficient să pronunți (doar) un cuvânt pentru ca sclavul meu să se facă sănătos!
Îți propun acest lucru, pentru că și eu, care sunt subordonat autorității, o exercit în relația cu soldații din subordinea mea. Astfel, când zic unuia «Du-te!», se duce. Când ordon altuia «Vino!», vine; iar când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», execută ce i-am cerut.”
Auzind aceste cuvinte, Isus a fost surprins de mesajul centurionului. Apoi S-a întors spre mulțimea de oameni care Îl urma și a zis: „Să știți că nici chiar în Israel nu am găsit o credință atât de mare!”
Toți au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu și au zis: „A apărut un mare profet între noi!” și „Dumnezeu Își ajută poporul Său!”
Când s-au prezentat în fața lui Isus, aceștia I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, vrând să știe: Tu ești Acela despre care a spus că va veni (după el), sau să așteptăm pe altul?”
Ca răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă la Ioan și relatați-i ce ați văzut și ce ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie și săracilor li se predică Vestea Bună.
După ce au plecat cei trimiși de Ioan, Isus a început să vorbească mulțimilor de oameni despre el, zicând: „Ce ați vrut să vedeți când ați mers în deșert? O trestie care se îndoaie când bate vântul?
Sau oare ce credeați că veți găsi acolo? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Cei care poartă asemenea haine și care trăiesc o viață de lux, sunt în palatele regilor.
Să știți că Ioan este mai mare decât oricare om care s-a născut vreodată din femeie! Totuși, cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
Și apoi, toți acei oameni care l-au auzit pe Ioan, printre care erau chiar și colectori de impozite, au recunoscut că Dumnezeu are dreptate, acceptând botezul administrat de el.
Ei se aseamănă cu niște copii care stau în piață și își zic unii altora: «V-am cântat cu fluierul (ca pentru nuntă) și nu ați dansat; v-am cântat ceva trist și nu ați plâns.»
La fel (de insensibili) ați fost și voi față de cazul lui Ioan Botezătorul. El nu a venit mâncând (pâine) și nici bând (vin); iar voi ați declarat despre el că este demonizat…
Iar când ați observat că Fiul Omului mănâncă și că bea, ați spus: «Priviți un om mâncăcios, căruia Îi place să bea vin și să fie prieten cu colectorii de impozite și cu păcătoșii!».
Acolo a venit din oraș și o femeie păcătoasă care auzise că Isus era la masă în casa fariseului. Ea a adus un vas de alabastru plin cu ulei parfumat foarte scump.
Stând în spate, la picioarele lui Isus, plângea și Îi stropea picioarele cu lacrimile ei; apoi I le ștergea cu părul capului, le săruta și le ungea cu (acel) ulei parfumat.
Când a văzut ce se întâmpla, fariseul care Îl invitase (pe Isus), s-a gândit: „Dacă Acest Om ar fi un (adevărat) profet, ar ști că femeia care Îl atinge este o păcătoasă!”
Fiindcă niciunul dintre ei nu avea posibilitatea să își plătească datoria, i-a absolvit de ea, anulându-le-o. Doresc să îmi spui care dintre cei doi îl va iubi mai mult?”
Apoi s-a întors către femeie și i-a zis lui Simon: „O vezi? Atunci când am intrat în casa ta, nu Mi-ai oferit apă să Îmi spăl picioarele; dar ea Mi le-a stropit cu lacrimi și Mi le-a șters cu părul ei.
Deci să știi că iubirea ei mare se explică prin faptul că multele păcate pe care le-a făcut, îi sunt (deja) iertate! Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin…”