După cinci zile, a coborât marele preot Ananía, împreună cu unii bătrâni și cu un retor, numit Tertúlus, și s-au înfățișat la procurator, [acuzându-l] pe Paul.
Chemându-l, Tertúlus a început să-l acuze, spunând: „Datorită ție ne bucurăm de multă pace și datorită grijii tale s-au îmbunătățit multe pentru poporul acesta.
Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul acestui popor, mă voi apăra cu încredere.
Totuși îți mărturisesc că îl cinstesc pe Dumnezeul părinților după calea pe care ei o numesc „erezie”, crezând tot ceea ce este scris în Lege și în Profeți,
în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stăteam înaintea lor: «Pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat înaintea voastră»”.
Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Félix a fost cuprins de frică și i-a răspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”.