Apoi a fost luată decizia să plecăm cu o corabie în Italia. Împreună cu alți deținuți, Pavel a fost predat unui centurion numit Iulius. El făcea parte din garnizoana imperială.
Am plecat din portul Adramit cu o corabie care urma să treacă prin mai multe porturi ale Asiei. Împreună cu noi venise și Aristarh – un macedonean care provenea din Tesalonic.
A doua zi am ajuns în portul Sidon. Iulius a fost binevoitor cu Pavel și i-a permis să își viziteze prietenii care i-au dat un ajutor pentru călătorie.
și am plecat navigând încet și cu dificultate, până am ajuns la Cnidus. Dar pentru că vântul bătea din față, am navigat la adăpost, pe lângă insula Creta, trecând de orașul Salmona.
Ei intenționau să ierneze acolo, dar au constatat că acest lucru le era imposibil. Atunci cei mai mulți dintre oamenii din corabie l-au convins să călătorească mai departe pe mare până la Fenix. Acesta era un port al Cretei și avea deschidere atât spre nord-est, cât și spre sud-vest.
Vântul bătea ușor dinspre sud; și crezând că vor ajunge relativ ușor acolo, au plecat pe lângă insula Creta și au navigat cât au putut de aproape de ea.
După ce au luat-o, marinarii au legat corabia cu frânghii; și ca să nu eșueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au coborât pânzele; și astfel am fost duși de vânt…
Pentru un timp de mai multe zile, nu am mai văzut pe cer nici soarele și nici stelele. Furtuna era atât de violentă, încât nimeni nu mai spera că va supraviețui.
După mult timp în care oamenii nu mâncaseră, Pavel s-a ridicat în picioare între ei și le-a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați când v-am propus să nu plecăm din Creta. Dacă ați fi făcut așa, am fi evitat avariile și aceste pagube.
Acel înger mi-a spus: «Pavel, fii liniștit! Pentru că tu trebuie să ajungi în fața Cezarului. Și din această cauză, Dumnezeu va salva viața tuturor celor care călătoresc împreună cu tine!»
Au măsurat adâncimea apei și au constatat că ea era de douăzeci de stânjeni. Au mai înaintat puțin, au măsurat din nou adâncimea și au văzut că era de cincisprezece stânjeni.
Când s-a făcut ziuă, marinarii au observat că în depărtare se vedea pământul. Dar ei nu recunoșteau locul în care ajunseseră. Au văzut un golf cu plajă și au decis ca dacă va fi posibil, să orienteze corabia spre acea zonă.
Au tăiat legăturile ancorelor și le-au lăsat să cadă în mare. Apoi au dezlegat frânghiile care țineau cârma și au ridicat pânza din față în bătaia vântului, pentru ca să se îndrepte spre mal.
Dar corabia s-a înfipt într-un banc de nisip și s-a oprit. Partea din față a corăbiei a rămas imobilizată acolo, iar din cea de la spate se desprindeau bucăți sub forța valurilor.
Dar centurionul care dorea să îl salveze pe Pavel, nu a acceptat propunerea lor. Apoi a ordonat celor care știau să înoate, să sară în apă și să ajungă primii pe mal.