Un om oarecare, olog din naștere, era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului numită „Frumoasă” ca să ceară milostenie de la cei care intrau în Templu.
L-au recunoscut ca fiind cel care stătea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și au fost cuprinși de frică și uimire pentru ceea ce i se întâmplase.
Când a văzut lucrul acesta, Petru s-a adresat mulțimii: „Bărbați israeliți, de ce vă mirați de lucrul acesta? Sau de ce priviți la noi ca și cum prin propria noastră putere sau evlavie l-am fi făcut să umble?
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, L-a slăvit pe Robul Său Isus pe care voi, de fapt, L-ați predat și v-ați lepădat de El în fața lui Pilat atunci când acesta hotărâse să-I dea drumul.
Prin credința în Numele Lui, Însuși Numele Lui a întărit pe acest om pe care îl vedeți și îl cunoașteți. Credința care vine prin El i-a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor.
pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremea restaurării tuturor lucrurilor despre care Dumnezeu a vorbit prin gura sfinților Săi profeți din vechime.
Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții voștri când i-a spus lui Avraam: «Și în sămânța ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.»