Dacă nu‑l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l‑ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți‑ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu.”
Atunci, Petru i‑a zis: „Cum de v‑ați învoit să‑L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!”
Ea a căzut dintr‑odată la picioarele lui și și‑a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; au scos‑o afară și au îngropat‑o lângă bărbatul ei.
încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei.
Când au auzit ei, au intrat dis‑de‑dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele‑preot și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să‑i aducă pe apostoli.
zicând: „Nu v‑am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați asupra noastră sângele acestui om!”
Dar un fariseu numit Gamaliel, un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit să‑i scoată pe oameni afară pentru câtva timp.
Căci nu demult s‑a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s‑au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s‑a ales praful de ei.
După el s‑a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți.