Atunci această fericire este numai peste cei circumciși sau și peste cei necircumciși? Căci zicem: Lui Avraam credința i-a fost considerată ca dreptate!
Iar semnul circumciziei l-a primit ca o pecete a dreptății primite prin credință, pe care o avea pe când era necircumcis, ca să fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – ca să fie și ei îndreptățiți –
cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu doar că sunt circumciși, dar care și umblă pe urmele credinței avute de tatăl nostru Avraam pe când era necircumcis.
De aceea, promisiunea este primită prin credință, ca să fie prin har, ca să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei care au Legea, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
după cum este scris: „Te-am pus tată al multor neamuri”, înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, Cel care învie morții și cheamă lucrurile care nu există ca și cum ar exista.