Știm că, dacă se desface cortul care este locuința noastră pământească, avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică, nefăcută de mână omenească, în ceruri.
Într‑adevăr, câtă vreme suntem în cortul pământesc, suspinăm sub povară, fiindcă nu dorim să ne dezbrăcăm de trupul acesta, ci să ne îmbrăcăm cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.
Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata după binele sau răul pe care‑l va fi făcut când trăia în trup.
Fiindcă știm ce este frica de Domnul, căutăm să‑i înduplecăm pe oameni, dar Dumnezeu ne cunoaște bine și sper că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre.
Nu vrem să ne vorbim iarăși de bine înaintea voastră, ci să vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor care se laudă cu înfățișarea, nu cu ce este în inimă.
Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; chiar dacă L‑am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu‑L mai cunoaștem în felul acesta.
că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne‑a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.
Noi, așadar, suntem ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați‑vă cu Dumnezeu!