„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.
Să nu mănânce-al vost popor, Vreun dobitoc din cele care Rumegă doar, fără-ncetare, Sau dintre cele ce se-arată Având copita despicată, Ori doar cu unghia vădită A fi în două despărțită. Să le priviți pe-aceste toate – Întotdeauna – necurate.
Să nu mâncați porci, niciodată: Ei au copita despicată, Însă nu rumegă. Să știți, Drept necurați, să îi priviți. Să nu mâncați din carnea lor, Iar trupul mort al porcilor, Să nu-l atingă nimenea.
Să nu mâncați însă, din cele Cari n-au să aibă solzi pe ele Și-asemeni, nici viețuitoare Care nu au înotătoare. Drept necurate, voi să știți Ca tot mereu, să le priviți.
Iată deci păsările care Oprite sunt, de la mâncare: Gripsorul, vulturul apoi Nu-l veți putea a-l mânca voi; Oprit este de la mâncare, De-asemeni, vulturul de mare;
Pe târâtoarea, bunăoară – Pe care o vedeți că zboară – Să o priviți, neîncetat, Ca pe ceva ce-i necurat, Pe care, voi sunteți opriți, Drept hrană, să o folosiți.
Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”
Să stai în fața Domnului, În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege Să-Și pună-n el, Numele Său, Și să mănânci din rodul tău: Din zeciuiala grâului Și din a untdelemnului; Să bei din mustul dăruit Ca zeciuială, negreșit, Și să mănânci din cei pe care, Întâi născuți, turma-ți îi are Și-asemenea, cireada ta. În locu-acela, când vei sta, Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu, Tu să ai teamă, tot mereu.
Când fi-vei binecuvântat, De al tău Domn, și ești aflat La o distanță foarte mare, Față de locu-acel pe care, El l-a ales și-apoi Și-a pus Numele Său, și-i greu de dus Acolo, zeciuiala ta, Tu nu trebuie-a te-ntrista.
Acolo, tu – bine-nțeles, Căci cu argintul dobândit – Îți iei tot ce-ți vei fi dorit: Vin, băuturi tari – de vrei – oi Și de asemenea și boi. Deci cu argint ai să plătești, Ca să îți iei tot ce dorești Și-apoi, tu și familia ta, În fața Domnului veți sta. Acolo, voi o să mâncați Atunci, și-o să vă bucurați.
Să te-ngrijești și de Levit, Care la tine-a locuit, Căci el nu are – cum se știe – Nici moștenire, nici moșie. De-aceea, să iei seama bine, Și la Levitul de la tine.
Atuncea, va veni, la tine, Levitul, de care ai știre, Că e lipsit de moștenire, Orfanul, văduva apoi – Care vor locui la voi – Și vor mânca pe săturate, Din zeciuiala din bucate, Căci astfel, fi-vei – ne-ncetat – De Domnul, binecuvântat, În osteneala mâinii tale, Și-asemenea, pe a ta cale.”