Cu femeile bătrâne să te comporți ca și cu niște mame; iar față de cele tinere să ai o atitudine de puritate morală, ca în cazul în care ele ar fi surorile tale.
Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, aceștia sunt primii responsabili de îngrijirea ei; pentru că sunt datori să își pună în practică religia față de rudele lor, recompensându-și astfel părinții. Lui Dumnezeu Îi place acest (fel de) comportament.
Femeia văduvă care în mod real nu mai are pe nimeni care să o ajute, își pune speranța în Dumnezeu și se roagă permanent Lui, prezentându-i cererile ei.
Să nu incluzi în lista adevăratelor văduve decât pe cele care au mai mult de șaizeci de ani. În plus, fiecare dintre ele trebuie să fi fost soția unui singur bărbat,
să aibă o bună reputație pentru faptele bune pe care le-a făcut și să fi fost o bună mamă pentru copiii ei. Apoi trebuie să fie recunoscută de către ceilalți ca fiind o femeie care și-a demonstrat ospitalitatea (inclusiv) prin faptul că a spălat picioarele sfinților, i-a ajutat pe cei care au avut necazuri și a avut o viață dedicată faptelor bune.
Dar să nu accepți (să înscrii pe acea listă) pe văduvele tinere; pentru că atunci când dorințele lor (de natură sexuală) le afectează dedicarea față de Cristos, vor să se recăsătorească.
În plus, aceste văduve tinere se obișnuiesc să fie leneșe, umblând prin casele altora. Și nu sunt doar leneșe, ci și bârfitoare, insistând să vorbească despre lucruri pe care nu ar trebui să le discute…
Deci vreau ca văduvele tinere să se căsătorească (din nou), să aibă copii și să își întrețină corespunzător familia, ca să nu ofere oponenților noștri posibilitatea de a ne defăima (din cauza lor).
Dacă cineva are văduve în familia lui, să le întrețină; ca să nu fie împovărată comunitatea credincioșilor în timp ce ea le ajută pe văduvele care nu (mai) au rude.
Prezbiterii care exercită o bună conducere (a comunității celor credincioși), trebuie să fie considerați demni de o dublă onoare din partea celorlalți (credincioși); iar de acest tratament trebuie să beneficieze în mod special cei care predică și care învață pe alții.
De fapt, Scriptura spune: „Să nu legi gura boului atunci când este folosit la treierat.” și „Cel care lucrează, merită să își primească retribuția pentru munca pe care a prestat-o. ”
Să faci reproșuri celor care păcătuiesc; și să îi corectezi în fața tuturor, pentru ca să fie o lecție de avertizare pentru ceilalți care le-ar urma exemplul.
În fața lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, îți solicit ascultarea față de aceste instrucțiuni; și îți cer să te conformezi fără prejudecăți și fără părtinire.
Să nu te grăbești să te identifici cu cineva punându-ți mâinile pe capul lui; pentru că acest gest este (considerat) ca o participare la păcatele lui. Păstrează-te curat (și din acest punct de vedere)!
Păcatele unor oameni sunt evidente și sunt rezolvate înainte de momentul când aceștia vor ajunge la Judecata finală; dar ale altora sunt judecate după ce ei au ajuns acolo.