Într-adevăr, acest Melchísedec, regele Salémului, preot al Dumnezeului Preaînalt, a ieșit în întâmpinarea lui Abrahám când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor și l-a binecuvântat.
Acestuia, Abrahám i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptății, apoi și rege al Salémului, care înseamnă rege al păcii.
Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
Și în timp ce aceia dintre fiii lui Lévi care au primit preoția au poruncă după Lege să ia zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia se trag din Abrahám,
Așadar, dacă desăvârșirea ar fi fost obținută prin preoția levitică – fiindcă poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost să se fi ridicat un alt preot după rânduiala lui Melchísedec, fără să se fi numit după rânduiala lui Aaròn?
el nu are nevoie, ca marii preoți, să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, oferindu-se pe sine însuși.
De fapt, Legea stabilește ca mari preoți oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, [venit] în urma Legii, [îl constituie] pe Fiul care este desăvârșit pentru totdeauna.