Atunci Iosua le-a zis israelienilor: „Până când mai amânați să luați în proprietate teritoriul pe care vi l-a dat Iahve care este Dumnezeul strămoșilor voștri?
Alegeți câte trei bărbați din fiecare trib; iar eu îi voi trimite să parcurgă teritoriul și să facă o hartă al lui, având în vedere împărțirea moștenirii. Apoi, ei se vor întoarce la mine.
Faceți o hartă a acestui teritoriu împărțit în șapte părți; și veniți cu ea la mine. Eu voi trage la sorți pentru voi în prezența Dumnezeului vostru care se numește Iahve.
Leviții nu vor avea o parte (din acest teritoriu) la fel ca voi; pentru că moștenirea lor este preoția lui Iahve; iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și-au primit deja moștenirea dincolo de Iordan. Acela este un teritoriu care le-a fost oferit de Moise – sclavul lui Iahve.”
Când acei bărbați au fost pregătiți să plece ca să facă harta teritoriului, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceți-vă, parcurgeți țara și faceți o hartă a acestui teritoriu. Apoi întoarceți-vă la mine; iar eu voi trage la sorți pentru voi în prezența lui Iahve, la Șilo!”
Acei bărbați au plecat și au parcurs teritoriul, împărțindu-l în șapte părți. Apoi au făcut, pe un sul, o hartă a acestuia. Ea arăta orașele acelui teritoriu și împărțirea lui. Apoi s-au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo.
Acolo, Iosua a tras la sorți pentru ei în prezența lui Iahve; și le-a desemnat astfel israelienilor teritoriul, dând fiecărui trib câte o parte din el.
O parte a revenit tribului beniamiților, conform clanurilor lor. Teritoriul lor își avea limitele între cel al urmașilor lui Iuda și acela al urmașilor lui Iosif.
Partea din nord a lui începea de la Iordan, „urca” pe la capătul din Nord al Ierihonului, continua spre Vest prin munți și ajungea în deșertul Bet-Aven.
Limita teritorială din Vest începea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului și „se întorcea” spre Sud în direcția Chiriat-Baal sau Chiriat-Iearim – unul dintre orașele urmașilor lui Iuda. Aceasta era limita teritorială de Vest.
Apoi „cobora” spre marginea muntelui care există în fața văii Ben-Hinom, în partea de nord a văii Refaim, și ajungea în valea Hinom, spre partea de sud a Iebusului, până la En-Roghel.
„Se întorcea” spre Nord și atingea En-Șemeș. Apoi ajungea la limita teritorială a Ghelilotului care este în fața Înălțimii Adumim. Continua pe la Piatra lui Bohan – fiul lui Ruben –,
Trecea mai departe prin nordul orașului Bet-Hogla și ajungea la golful din partea de nord a Mării Sărate, în dreptul zonei de vărsare a Iordanului. Aceasta era limita teritorială din Sud.
Iordanul era limita teritoriului lor din Est. Aceasta a fost prezentarea moștenirii urmașilor lui Beniamin, (care a fost împărțită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor, cu limitele ei teritoriale pe toate laturile.
Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece orașe împreună cu satele din jurul lor. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, (care a fost împărțită) conform clanurilor lor.