Următoarea parte (a teritoriului) a revenit lui Simeon, adică tribului format din urmașii lui, conform clanurilor lor. Moștenirea acestora era pe teritoriul descendenților lui Iuda.
până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev. Aceasta era moștenirea tribului urmașilor lui Simeon, (care a fost împărțită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor.
Moștenirea simeoniților a fost luată din teritoriul descendenților lui Iuda, pentru că acesta era prea mare pentru ei. Deci urmașii lui Simeon și-au primit moștenirea pe teritoriul descendenților lui Iuda.
A treia parte (a teritoriului) a revenit urmașilor lui Zabulon, conform clanurilor lor. Limitele teritoriale ale moștenirii lor „ajungeau” până la Sarid,
Din Sarid, „se întorceau” spre Est, adică spre estul soarelui, până la limitele teritoriale ale Chislot-Taborului. „Ieșeau” la Dabrat și „urcau” spre Iafia.
Aceasta a fost prezentarea moștenirii urmașilor lui Zabulon, (împărțită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor; și acestea erau orașele din ea împreună cu satele din jurul lor.
Limita lor teritorială „ajungea” apoi la Tabor, la Șahațuma și la Bet-Șemeș, „coborând” până la Iordan. În total erau șaisprezece orașe împreună cu satele din jurul lor.
Aceasta a fost prezentarea moștenirii tribului urmașilor lui Isahar, (împărțită) conform (numărului membrilor) clanurilor lor. Au fost luate în proprietate nu numai orașele, ci și satele din jurul acestora.
iar la Est „se întorcea” spre Bet-Dagon, „atingea” Zabulonul și „ajungea” în valea Iftahel la Nordul localităților Bet-Emec și Neiel. Apoi „ieșea” în stânga, spre orașele: Cabul,
Limita teritorială a acestora începea de la Helef și de la stejarul din Țaananim, „trecea” pe la Adami-Necheb și pe la Iabneel, până la Lacum. Apoi „ieșea” la Iordan.
În continuare, „se întorcea” spre Vest prin Aznot-Tabor. De aici „continua” spre Hucoc, „atingea” teritoriul lui Zabulon în Sud, pe cel al lui Așer la Vest și Iordanul la Est.
Aceste orașe împreună cu satele din jurul lor erau moștenirea tribului urmașilor lui Neftali, (distribuite) conform (numărului membrilor) clanurilor lor.
Teritoriul daniților exista și dincolo de aceste limite. Urmașii lui Dan au început să lupte împotriva Leșemului: au atacat orașul, l-au capturat, i-au omorât populația cu sabia și l-au ocupat. S-au stabilit în el și l-au numit Dan – conform numelui strămoșului lor.
Aceste orașe împreună cu satele din jurul lor, erau moștenirea tribului format din urmașii lui Dan. Ele au fost împărțite conform (numărului membrilor) clanurilor lor.
După ce au terminat împărțirea țării conform limitelor teritoriale stabilite, israelienii i-au dat și lui Iosua – fiul lui Nun – o moștenire printre ei.
Astfel, au procedat exact cum poruncise Iahve. Ei i-au dat orașul pe care îl ceruse Iosua, adică Timnat-Serah, în partea muntoasă a teritoriului lui Efraim. Iosua a reconstruit orașul și a locuit în el.
Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua – fiul lui Nun – și conducătorii clanurilor din triburile lui Israel le-au oferit poporului ca moștenire. Ei au făcut acest lucru prin tragere la sorți, în localitatea Șilo, în prezența lui Iahve, la intrarea în cortul Întâlnirii. Și astfel au terminat împărțirea țării.