Am văzut un alt înger care avea o mare forță. El cobora din cer înconjurat de un nor, având un curcubeu deasupra capului. Fața lui era ca soarele, iar picioarele semănau cu niște stâlpi de foc.
iar eu eram pregătit să scriu (ce au spus ele). Dar din cer s-a auzit o voce care mi-a spus: „Sigilează cuvintele celor șapte tunete – trebuie să rămână un secret – deci să nu scrii!”
și a jurat pe Cel care trăiește etern – Creatorul cerului cu tot ce cuprinde el, al pământului cu tot ce există pe el și al mării cu tot ce este în ea – spunând: „Nu va mai fi nicio întârziere.
Ci în zilele când al șaptelea înger va suna cu goarna lui, se va întâmpla acel lucru ținut secret de Dumnezeu, exact cum a anunțat El prin acei profeți care sunt sclavii Săi!”
Am auzit din nou acea voce care îmi vorbise din cer. Ea mi-a zis: „Du-te și ia sulul deschis din mâna îngerului care stă (cu un picior) pe mare și (cu celălalt) pe pământul uscat!”
M-am dus la înger și i-am cerut acel sul mic (de carte). El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va produce dureri în stomac, dar îl vei simți dulce ca mierea în gura ta.”