David a fugit din Naiot – din Rama – și a venit la Ionatan, pe care l-a întrebat: „Ce am făcut? Care este păcatul meu și cu ce am greșit împotriva tatălui tău care caută să mă omoare?”
Ionatan i-a răspuns: „În niciun caz nu se va întâmpla așa! Nu vei muri! Tatăl meu nu face niciun lucru – indiferent că este mare sau mic – fără să îmi vorbească despre el. De ce mi-ar ascunde tatăl meu tocmai această intenție a lui? Nu poate fi adevărat.”
Dar David a jurat din nou, zicând: „Este o certitudine faptul că tatăl tău a auzit că sunt apreciat de tine; și s-a gândit: «Să nu știe Ionatan acest lucru; pentru că s-ar întrista.» Dar cât este de adevărat că Iahve este viu și că sufletul tău este viu, te asigur că între mine și moarte nu mai este decât un pas!”
David i-a zis: „Mâine va fi lună nouă; și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Dar permite-mi să plec și să mă ascund în câmp, până în seara zilei a treia.
Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să îi spui: «David m-a rugat să îi permit să meargă până la Betleem – orașul în care s-a născut – pentru că acolo va fi adus sacrificiul anual pentru tot clanul de care aparține el.»
Iar tu manifestă bunătate față de slujitorul tău; pentru că ai făcut cu el un legământ înaintea lui Iahve. Dacă există vreun păcat în mine, omoară-mă tu personal! De ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?”
și acolo, Ionatan i-a spus lui David: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – este martor că voi spiona pe tatăl meu mâine și poimâine aproximativ pe la această oră. Dacă are gânduri bune pentru tine, te voi anunța.
Iahve să se comporte cu Ionatan cu toată duritatea, dacă tatăl meu va dori să îți facă rău iar eu nu îți voi desecretiza acest lucru și nu te voi lăsa să pleci ca să îți protejezi viața. Iahve să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu.
Acestea au fost cuvintele pe care le-a spus Ionatan când a ratificat un legământ cu familia lui David, spunând: „Iahve să pedepsească pe dușmanii lui David!”
Ionatan l-a pus pe David să își reafirme jurământul făcut în baza dragostei pe care o manifesta pentru el; pentru că Ionatan îl iubea ca pe sufletul lui.
Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgețile. Dacă îi voi spune: «Vezi că săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le la mine!», atunci să vii; pentru că, îți jur pe Iahve care este viu, că acesta va fi semnul care îți va spune că ești acceptat și că nu există niciun pericol pentru tine.
Saul nu a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își zicea: „El nu este sincer; cu certitudine, David îmi ascunde ceva!”
În următoarea zi – a doua de la luna nouă – locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul lui numit Ionatan: „De ce nu a venit fiul lui Ișai nici ieri și nici astăzi la masă?”
El mi-a spus: «Te rog să îmi permiți să merg acasă. Clanul nostru va aduce un sacrificiu în oraș; iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Te rog să fii bun cu mine și permite-mi să merg să îmi văd frații!» Din această cauză nu a venit la masa regelui.”
Saul s-a mâniat foarte rău împotriva lui Ionatan; și i-a spus: „Ești (ca) un copil nelegitim care se revoltă împotriva mea! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai – fapt care înseamnă o rușine a ta și a mamei tale care te-a născut?
Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți avea liniște! Trimite pe cineva și adu-l la mine; pentru că trebuie să moară!”
S-a ridicat de la masă foarte supărat; și în acea zi – a doua a lunii noi – nu a mâncat nimic; pentru că era întristat din cauza lui David și pentru că tatăl lui îl umilise.
După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu fața spre pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat și au plâns împreună; dar David a plâns mai mult.
Ionatan i-a zis lui David: „Mergi liniștit! Să se întâmple așa cum am jurat amândoi în numele lui Iahve, când am zis: «Iahve să fie (martor) între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna!»” Apoi David s-a ridicat și a plecat; iar Ionatan s-a întors în oraș.